Fortele de gravitatie au atras mai multe mase interne,intr-un glob rotitor.Elementele grele,ca fierul ,s-au scufundat spre centrul sferei.3.Metalele mai usoare si pietrele s-au asezat la suprafata,iar Pamintul fierbinte s-a racit,formind la suprafata o scoarta dura.
Gazele eliberate de Pamint au format norii si ploile ,creindu-se oceane ce contineau plante mici,producatore de oxygen.5.Initial o masa mare de pamint ,suprafeta solida a Pamintului este acum separata in sapte bucati numite continene.
Este un mister cum a aparut viata pe Pamint. Teorii sunt multe,insa ras-punsul este probabil o combinatie de motive.In primul rind distant dintre Pamint si Soare este ideala—nu prea aproape si fierbinte ca Ve-nus,nici prea departe rece ca Marte.
In al doilea rind, Pamintul este singura planet ace are apa la suprafata peste 70% din Pamint este acoperit de apa. Savantii cred ca furtunile electrice ale planetei formate au cauzat reactii chimice in atmosfera. Asa au aparut primele forme de viata, care au ajuns in ocean, unde s-au combinat intre ele, formind fiinte simple, asemanatoare plantelor. Plantele produc oxigen, asa ca s-a creat o atmosfera ideala pentru evolutia fiintelor care respire oxigen.
Apa este cea mai obisnuita substanta de pe Pamint.Ea este principalul component al tuturor organismelor vii. Fara apa, pe planeta nu ar putea exista viata. In mod natural apa apare in trei forme diferite: solida (in-ghetata sau gheata), lichida(apa) si gazoasa(vapori de apa in aer). Ea poate dizolva mai multe substante decit orice alt lichid.
Forta energiei apei a format muntii, vaile, coastele si cimpiile lumii. Apa acopera 70% din suprafata Pamintului—peste 1,4 miliarde km.cubi. Insa doar o mi-nuscula parte este folosita de om.
Cca 97% din rezervele de apa ale lumii este apa de mare, continind pina la 35 kg de saruri minerale dizolvate in fiecare 1000 de l de apa. Doar 3% din rezervele mondiale de apa este apa dulce iar 77% din aceasta este blocata in calote de gheata polare sau ghetari montani. Apa este cea mai importanta forta in formarea reliefului.
Riurile si ghetarii formeaza vai, erodeaza lanturi muntoase si transporta pietris, nisip, aluviuni si argila pe cimpiile joase si eventual in mare. Chiar si peisajele din desert sunt formate de inundatiile bruste.
Un om bea peste 60000 de litri de apa in timpul vietii sale.Sunt necesari 10 l de apa pentru a trage apa la toaleta; 140 l pentru a umple o vana; circa 40 l de apa pentru a spala vesela; pina la 120 l de apa pentru functionarea unei masini de spalat automate.Sunt necesari 400 l de apa pentru a cultiva griul necesar fabricarii unei franzele.
Cel mai umed loc de pe Pamint este Cherrapunji din India, avind precipitatie medie anuala de 12.040 mm.Circuitul apei în natură (denumit uneori şi ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulaţie continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mişcare de radiaţia solară şi de gravitaţie. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă.
Apa se mişcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporaţia, transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea. Ştiinţele care se ocupă cu studiul mişcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia şi meteorologia. Circuitul apei în natură a fost descoperit, sau măcar intuit, foarte devreme în istoria omenirii.
Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest circuit, în special în legătură cu potopul. Următorul citat este tradus din textul sanscrit al cărţii indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel puţin 2500-3000 de ani: “Apa se ridică la cer sub formă de vapori; din cer coboară sub formă de ploaie, din ploaie se nasc plantele, şi din plante, animalele” (Manusmriti - Cartea III, sloka 76). Circuitul natural al apei este afectat de anumite procese geologice. El nu a fost identic cu cel din diferite ere geologice.
Modificările geologice ale circuitului apei se produc relativ lent. Acţiuni antropogene de diferite genuri, cum ar fi emisia de gaze în atmosferă, despăduririle, extragerile de apă din cursuri de apă sau strate subterane şi altele pot însă influenţa circuitul apei atât la scară locală cât şi la scară planetară. Disciplina care se ocupă cu studiul influenţei activităţilor umane asupra ciclului natural al apei şi a măsurilor necesare pentru a nu produce o desechilibrare a acestui ciclu se numeşte gospodarirea apelor.
